CÂNTECÉL, cântecele, s. n. Diminutiv al lui cântec. ◊ Cântecel comic = monolog comic, satiric (în care alternează părțile recitate cu cele cântate). [Var.: (reg.) cânticél s. n.] – Cântec + suf. -el. Vezi definitia »

rogodél s.m. (reg.) corcoduș. Vezi definitia »

METROCÉL s. n. histerocel. (< fr. métrocèle) Vezi definitia »

COLONÉL² s. n. corp de literă de șapte puncte tipografice; mignon. (<germ. Kolonel) Vezi definitia »

VIOLONCÉL s. n. instrument muzical cu coarde și arcuș, din familia violinei, mult mai mare și cu un timbru mai grav; cello. (< fr. violoncelle, it. violoncello) Vezi definitia »