IZOSTAZÍE s.f. (Geol.) Teorie potrivit căreia între diversele compartimente ale scoarței terestre ar exista un echilibru relativ datorită diferențelor de densitate ale materialelor lor. [< fr. isostasie, cf. gr. isos – egal, stasis – așezare]. Vezi definitia »

HIDROMETALURGÍE s.f. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu extragerea metalelor din minereuri cu ajutorul soluțiilor apoase. [Gen. -iei. / cf. fr. hydrométallurgie]. Vezi definitia »

INCINERÁȚIE s.f. Incinerare. [Gen. -iei, var. incinerațiune s.f. / cf. fr. incinération]. Vezi definitia »

româníe (limba română, înv.) s. f., art. românía, g.-d. româníi, art. româníei Vezi definitia »

PROOROCÍE s. f. v. prorocie. Vezi definitia »