CHÍNGĂ, chingi, s. f. 1. Fâșie de piele sau de țesătură de cânepă, cu care se fixează șaua pe cal. ◊ Expr. A strânge (pe cineva) în chingi = a constrânge, a lua din scurt (pe cineva). A slăbi (pe cineva) din chingi = a lăsa (pe cineva) mai liber. A-l ține (pe cineva) chingile = a fi, a se simți în putere, a fi în stare. 2. Cingătoare din piele sau de pânză. 3. Bară de lemn sau de metal care leagă părțile componente ale unui obiect, solidarizându-le și mărind rezistența obiectului. – Lat. *clinga (= cingula). Vezi definitia »

ZÉUGMĂ, zeugme, s. f. Figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se referă decât la unul dintre cele două substantive. – Din fr. zeugma. Vezi definitia »

BĂLĂBĂNEÁLĂ, bălăbăneli, s. f. Mers, mișcare legănată. – Din bălăbăni + suf. -eală. Vezi definitia »

STEREOGRÁMĂ s. f. ansamblu de două fotograme ale aceluiași obiect, care, privit la stereoscop, permit obținerea imaginii în spațiu a obiectului; stereofotogramă. (< fr. stéréogramme) Vezi definitia »

ETÉNĂ, etene s. f. Hidrocarbură nesaturată cu o dublă legătură în moleculă, gazoasă, inflamabilă, obținută din gazele de cocserie, gazele de cracare și prin descompunerea termică a etanului și a propanului, constituind o materie primă importantă pentru producerea polietilenei, a alcoolului etilic, a cauciucului sintetic etc.; etilenă. – Din fr. éthène. Vezi definitia »