DOMÉNIU s.n. 1. Bunuri imobiliare (pământ, construcții etc.) aparținând unui stat, unui suveran sau unui moșier. 2. Sector al unei arte, al unei științe, al unei activități etc. 3. (Mat.) Porțiune delimitată pe o curbă, o suprafață sau într-un spațiu. [Pron. -niu. / < lat. dominium, cf. fr. domaine, it. dominio]. Vezi definitia »

ORGÓLIU, orgolii, s. n. Părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială; îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie. – Din it. orgoglio. Cf. fr. orgueil. Vezi definitia »

MINIINTERVÍU, miniinterviuri, s. n. Microinterviu. [Pr.:-ni-in-] – Mini¹- + interviu. Vezi definitia »

ORATÓRIU², -IE, oratorii, adj. (Înv.) Oratoric. – Din lat. oratorius. Vezi definitia »

FROTÍU, frotiuri, s. n. 1. Picătură de sânge, suspensie de microbi etc. întinse în strat subțire și omogen pe o lamă de sticlă pentru a fi examinate la microscop. 2. (Pict.) Strat subțire de culoare care lasă să se vadă în transparență firele pânzei. – Din fr. frottis. Vezi definitia »