Definita cuvantului dreptate
DREPTÁTE, (rar) dreptăți, s. f. Principiu moral și juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoaște drepturile fiecăruia și de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine. ◊ Loc. adv. Cu (sau după) dreptate = după lege, cum se cuvine, în mod just, pe drept, echitabil. Pe bună dreptate = pe drept cuvânt, în mod întemeiat. ◊ Expr. A face cuiva dreptate = a repara o nedreptate săvârșită cuiva; a recunoaște dreptul cuiva într-o chestiune oarecare. A avea dreptate = a fi întemeiat în ceea ce spune sau în ceea ce face. A da (cuiva) dreptate = a recunoaște că ceea ce spune sau face (cineva) este întemeiat, îndreptățit, just. ♦ (Pop.) Judecată. – Din dreptătáte (înv. „dreptate” < drept + suf. -ătate).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dreptate
IDENTITÁTE s. f. 1. însușirea a ceea ce este identic. ◊ asemănare, similitudine perfectă. 2. ansamblu de date prin care se identifică o persoană. 3. (mat.) egalitate între două expresii algebrice, adevărată, indiferent de valorile numerice ale literelor ce le compun. (< fr. identité, lat. identitas) Vezi definitia »
VENALITÁTE, (2) venalități, s. f. 1. (Livr.) Însușirea, caracterul a ceea ce este venal. 2. Faptă venală. – Din fr. vénalité. Vezi definitia »
ANFRACTUOZITÁTE s.f. (Liv.) Calitate a ceea ce este anfractuos. ♦ (Anat.) Cavitate profundă și neregulată. [Cf. fr. anfractuosité]. Vezi definitia »
PERMITIVITÁTE s.f. (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre inducția electrică și intensitatea câmpului electric dintr-un mediu izotrop. [Cf. fr. permittivité, it. permettività]. Vezi definitia »
PRIORITÁTE s. f. 1. întâietate; precădere, primordialitate. 2. (jur.) preferință. (< fr. priorité) Vezi definitia »