ÎMBÂCSEÁLĂ, îmbâcseli, s. f. Starea a ceea ce este îmbâcsit. – Îmbâcsi + suf. -eală. Vezi definitia »

GALVANONARCÓZĂ s.f. Electronarcoză. [Cf. fr. galvanonarcose]. Vezi definitia »

iáscă s. f. – Nume dat mai multor ciuperci parazite, uscate și tari, care cresc pe trunchiul arborilor (Fomes igniarius). – Mr., megl. iască. Lat. ēsca (Diez, I, 163; Densusianu, Hlr., 189; Pușcariu 759; Candrea-Dens., 804; REW 2913; DAR), cf. alb. eskë, askë (Meyer 97; Philippide, II, 640), it., prov. esca, fr. èche, sp. yesca, ngr. ἤσϰα, ἴσϰα. Forma de pl. iești (DAR), este practic ieșită din uz. – Der. iescos, adj. (ca iasca, uscat). Din rom. provin sb. jeska „hrană” (Candrea, Elemente, 406), țig. yeska (Wlislocki 92). Vezi definitia »

COLERÉZĂ s. f. Proces de elaborare a bilei de către celulele hepatice. – Din fr. cholérese. Vezi definitia »

serbezeálă, serbezéli, s.f. (înv. și reg.) acreală, sârbezime, sârbezitură. Vezi definitia »