SUÍTĂ, suite, s. f. 1. Grup de oameni care însoțește un demnitar, un suveran; alai, escortă. 2. Lucrare muzicală instrumentală alcătuită din mai multe părți scrise în aceeași tonalitate, dar contrastante prin caracter și prin mișcare. ♦ Fragmente selective extrase dintr-o lucrare mai amplă (operă, balet etc.). 3. Serie, șir de episoade, de idei etc. ♦ Continuitate, înlănțuire. – Din fr. suite. Vezi definitia »

JULITÚRĂ, julituri, s. f. Rană ușoară produsă prin julirea pielii; julire, zdrelitură. – Juli + suf. -tură. Vezi definitia »

FORMULARÍSTICĂ, formularistici, s.f. – V. formularistic (2) [DEX'98] Vezi definitia »

PRESETÚPĂ s. f. presgarnitură. (< fr. presse-étoupe) Vezi definitia »

ORCHÉSTRĂ s. f. 1. partea cea mai joasă a teatrelor antice grecești, unde se executau dansurile și în care stătea corul. 2. ansamblu instrumental în care instrumentele sunt aranjate pe partide. 3. loc (între scenă și public) unde stă orchestra într-un teatru etc. (< fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra) Vezi definitia »