RESPIRÁȚIE, respirații, s. f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care se realizează schimbul de gaze (absorbirea oxigenului și eliminarea bioxidului de carbon) între organismele vii și mediul înconjurător; acțiune ritmică și mecanică prin care animalele superioare inspiră aerul ambiant conținând oxigenul necesar întreținerii vieții și expiră bioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderi; răsuflare. ◊ Respirație artificială = mijloc de reanimare care constă în efectuarea unui ansamblu de mișcări ce se execută asupra corpului unei persoane, pentru a provoca reluarea mișcărilor respiratorii normale, întrerupte în caz de asfixiere, sincopă etc., în vederea introducerii și scoaterii alternative și ritmice a aerului din plămâni. Operă (sau studiu, lucrare) de largă respirație = operă (sau studiu, lucrare) de mare amploare, complexă. ♦ Aerul respirat; suflare. – Din fr. respiration, lat. respiratio. Vezi definitia »

INSATISFÁCȚIE, insatisfacții, s. f. Nemulțumire, neplăcere, nesatisfacție. – Din fr. insatisfaction. Vezi definitia »

CUMINȚÍE s. f. (Rar) Cumințenie (1). – Cuminte + suf. -ie. Vezi definitia »

reacție proprie unor indivizi, caracterizată prin sensibilitate sau intoleranță la unele medicamente, alimente , mirosuri, etc, și care se manifestă, de obicei, prin urticarie. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiosyncrasie. Vezi definitia »

papucăríe¹ s.f. (înv.) meseria papucarului; papucătorie. Vezi definitia »