cicisbéu (cicisbéi), s. m. – Curtezan. It. cicisbeo (sec. XIX). Folosit mai ales în lit. romantică. Vezi definitia »

Procedeu tehnologic prin care dintr-un semifabricat plan se obtine o piesa cava. Vezi definitia »

HIPERNUCLÉU, hipernuclee, s.n. Nucleu în care unul sau mai mulți nucleoni sunt înlocuiți cu unul sau mai mulți hiperioni. [CM – ? hiperoni?] Vezi definitia »

léu (léi), s. m. – 1. Animal. – 2. Monedă românească. Circula cu acest nume în sec. XVII, cînd valora 120 de bani. Lat. lĕo, împrumut cult, probabil din sec. XVII. Der. nemijlocită din lat. (Pușcariu 968; Pascu, I, 107; Diculescu, Elementele, 427) nu pare posibilă fonetic (lĕo ar fi dat *ieu, ca lĕporem › iepure). Nu e sigur, așa cum consideră Diculescu și Scriban, că Lăune ar fi reprezentantul cazului oblic, cf. lăun. Cu atît mai puțin este probabilă der. din sl. livŭ (Conev 56). Sensul al doilea este o traducere din tc. arslanli „leu” și „piastru” (Tiktin). – Der. leoaie, s. f. (înv., leona) pe care Pușcariu 966 îl derivă din lat. *lĕonia, este tot echivocă; leoaică, s. f.; leiță, s. f. (înv., leoaică). – Din rom. pare să provină rut. lew (Miklosich, Wander., 17). Vezi definitia »

MICACÉU, -ÉE, micacei, -cee, adj. (Despre roci, minerale) Care face parte din grupa micelor¹ sau care conține mică². – Din fr. micacé. Vezi definitia »