PNEU s.n. (Tehn.) Partea de cauciuc, compusă din anvelopă și camera cu aer, a unei roți de vehicul. [Pron. pneu. / < fr. pneu, cf. germ. Pneu]. Vezi definitia »

PROCEDÉU s.n. Fel de a proceda; modalitate, manieră. ♦ Mod sistematic de executare a unei operații sau a unui proces prin folosirea unei anumite metode. [< fr. procédé]. Vezi definitia »

fușéu, s.m. (reg.) prelungirea a streașinii, construită din scânduri pentru a îndepărta ploaia de pereții casei. Vezi definitia »

PNEUMOPERITONÉU s.n. Prezență patologică sau terapeutică de aer în peritoneu. [Cf. fr. pneumopéritoine]. Vezi definitia »

MILIÉU s. n. obiect de pânză sau dantelă care se așază pe o masă sau pe o altă mobilă ca ornament. (< fr. milieu) Vezi definitia »