chibíț (-ți), s. m. – Persoană care asistă la jocul de cărți fără să ia parte efectiv la joc. Germ. Kiebitz (DAR). Sec. XIX. – Der. chibița (var. chibiți), vb. (a privi jocul altora); chibițărie, s. f. (îndeletnicirea de chibiț). Vezi definitia »

PRINȚ s. m. principe (3). (< germ. Prinz, fr. prince) Vezi definitia »

văsúț (reg., rar) s. n., pl. văsúțe Vezi definitia »

POHÓȚ, -OÁȚĂ, pohoți, -oațe, s. m. și f. (Reg.) Persoană ticăloasă, nemernică; persoană destrăbălată, imorală; codoș. – Din hoț. Vezi definitia »

ACRÚȚ, -Ă, acruți, -e, adj. (Rar) Acrișor. – Acru² + suf. -uț. Vezi definitia »