GONG s.n. Disc de metal îndoit la margini, care se ține atârnat și, prin lovire cu un ciocan, produce un sunet caracteristic de clopot. ♦ Sunet de gong. [< fr. gong < cuv. malaiez]. Vezi definitia »

BJÖRLING [biörliŋ], Jussi (1911-1960), tenor suedez. A făcut parte din ansamblul operei Metropolitan din New York. Repertoriu francez și italian. Vezi definitia »

SIMERÍNG, simerínguri, s.n. (Tehn.) Garnitură (2) elastică de etanșare care se montează pe anumite organe cu ajutorul unui resort spiral în formă de inel. (cf. engl. simmering, germ. Simmering) Vezi definitia »

CAMERLÍNG s.m. (Bis.) Titlu a doi cardinali ai curiei pontificale, dintre care unul este în fruntea camerei apostolice și celălalt conduce colegiul sacru, însărcinat să administreze bunurile bisericii. [Cf. fr. camerlingue, it. camerlengo]. Vezi definitia »

BÉNDING s. n. alternarea arcușului cu ciupirea coardelor (la contrabas). (< engl. bending) Vezi definitia »