MANCIPÁȚIE s.f. (Ant.) Contract de vânzare, făcut în prezența unor martori și potrivit unei ceremonii speciale; mancipium. [Gen. -iei, var. mancipațiune s.f. / < lat. mancipatio, fr. mancipation]. Vezi definitia »

COMPOZÍȚIE s.f. 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc un compus; structură. ♦ Compus; amestec. 2. Operă artistică, în special muzicală. ♦ Modul de organizare internă a unei opere literare. 3. Studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli. ♦ Mod în care a fost compusă o bucată muzicală; structură muzicală. 4. Aranjament, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou. ♦ (Fot.) Aranjament artistic și rațional al unei imagini. ♦ Gen de pictură care reprezintă personaje în acțiune. 5. Interpretare a unui rol de către un actor, care prezintă trăsăturile distinctive ale unui personaj, deosebite de cele ale actorului. 6. Lucrare scrisă a unui elev în care se dezvoltă o temă oarecare. 7. Aliaj de plumb cu cositor, folosit pentru lipituri moi. 8. Formă de tipar constituită din elementele ei componente. [Gen. -iei, var. compozițiune s.f. / cf. fr. composition, it. composizione, lat. compositio]. Vezi definitia »

DECUSÁȚIE s.f. Încrucișare în forma literei „x” a unor formații anatomice. [Gen. -iei. / < fr. décussation, cf. lat. decussatio – încrucișare]. Vezi definitia »

PRESUPOZÍȚIE, presupoziții, s. f. (Rar) Presupunere. – Din fr. présupposition. Vezi definitia »

STUPEFÁCȚIE, stupefacții, s. f. (Livr.) Uimire, stupoare. – Din fr. stupéfaction. Vezi definitia »