Definita cuvantului drobiță
DROBÍȚĂ, drobițe, s. f. Mic arbust din familia leguminoaselor, cu frunze lanceolate și cu flori galbene, ale cărui ramuri, fierte în apă, dau o culoare galbenă, folosită la vopsit (Genista tinctoria).Drob2 + suf. -iță.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu drobiță
FÍȘĂ s.f. 1. Foaie de hârtie, bucată de carton etc. pe care se scriu însemnări, cuvinte, pe care se extrag citate etc.; foaie de carton care cuprinde datele bibliografice asupra unei cărți dintr-o bibliotecă; foaie care conține note, observații, detalii documentare. ♦ Act care cuprinde datele personale ale cuiva. ◊ Fișă de sănătate = foaie în care se trec datele în legătură cu sănătatea cuiva. 2. Ștecher. [< fr. fiche]. Vezi definitia »
căblúncă, căblúnci, s.f. (reg.) furcă pusă la coasă, când se cosesc cerealele; crivea, hreapcă. Vezi definitia »
RÚTĂ s. f. drum urmat de un vehicul; traseu. ◊ direcție. (< fr. route) Vezi definitia »
FÉSTĂ s.f. Păcăleală. ◊ A juca (cuiva) o festă = a păcăli pe cineva. [< it. festa]. Vezi definitia »
aréndă (-de), s. f. – Cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri. – Var. (Trans.) arîndă, (Olt.) arindă, (Mold., Trans.) orîndă. Lat. med. arenda, intrat tîrziu, probabil în sec. XVIII, și pe mai multe căi în același timp; (cf. mag. árenda, bg., sb., pol., rus. arenda, rut. arenda, oranda). Cf. Cihac, II, 3; Hasdeu 1540; Berneker 30, care pornesc de la etimoane sl.; Sanzewitsch 197, care se bazează pe rusă; Gáldi, Dict., 83, care pleacă de la mag. Densusianu, Hlr., 148 și Pușcariu 121 considerau că arîndă derivă direct din lat. *arrendare (sard. arrendare, sp. arrendar), ipoteză puțin probabilă; -î- pare mai curînd, ca în orîndă, prin analogie cu cel din rînd și (o)rîndui. Var. moldovenească orîndă, care reproduce fonetismul rut. (cf. Miklosich, Fremdw., 75), a ajuns să însemne „cîrciumă”, deoarece în trecut cîrciumile și hanurile din localități erau date în arendă de către marii proprietari și producători. Der. arenda, vb. (a da sau a lua în arendă); arendaș, s. m. (persoană care ia în arendă, fermier); arendășesc, adj. (propriu unui arendaș); arendăși, vb. (a arenda); arendășie, s. f. (arendare; ocupație de arendaș); arendășiță, s. f. (nevastă de arendaș); arendășoaică, s. f. (nevastă de arendaș); arendator, s. m. (arendaș); orîndar, s. m. (cîrciumar); orîndărie, s. f. (arendare). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z