Definita cuvantului scenă
SCÉNĂ, scene, s. f. 1. Parte mai ridicată și special amenajată în incinta unei săli de spectacole sau în aer liber, unde se desfășoară reprezentațiile. ◊ Expr. A pune în scenă = a regiza. ♦ Teatru. ◊ Expr. A părăsi scena = a) a părăsi profesiunea de actor; b) a se retrage dintr-o activitate. 2. Subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, marcată prin intrarea sau ieșirea unui personaj. 3. Fig. Loc unde se petrece ceva. 4. Fig. Acțiune capabilă de a impresiona pe cineva, de a-i atrage atenția; întâmplare interesantă. ♦ (Concr.) Compoziție plastică în care sunt de obicei înfățișate mai multe personaje. 5. Fig. Ceartă, ieșire violentă. ◊ Expr. (Fam.) A-i face cuiva o scenă = a aduce cuiva imputări violente (cu amenințări, cu lacrimi etc.). – Din fr. scène, it. scena, lat. scaena.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu scenă
TERMOLUMINESCÉNȚĂ s. f. Emisiune de radiații luminoase datorită încălzirii moderate a unui corp la o temperatură inferioară celei de incandescență. [Var.: termoluminiscénță s. f.] – Din fr. thermoluminescence. Vezi definitia »
CISTICÍTĂ, cisticite, s. f. (Med.) Inflamație a canalului cistic. – Din fr. cysticite. Vezi definitia »
POLITÉȚĂ s. f. v. politețe. Vezi definitia »
pipárcă, pipărci, s.f. (reg.) 1. ardei (plantă și fruct). 2. (înv.) salvie. 3. colăcel. 4. boia (de ardei), paprică. 5. (art.) numele unui dans popular. Vezi definitia »
păzitúră, păzitúri, s.f. 1. (înv.) ocrotire, protecție. 2. (înv.) respectarea unei legi, a poruncii, a cuvântului dat. 3. (reg.) mâncare gătită, păzeală. Vezi definitia »