ÎNGĂDUÍNȚĂ s. f. 1. Încuviințare, permisiune, voie; indulgență, toleranță, îngăduială, îngăduire. ♦ Înțelegere, bunăvoință reciprocă. 2. (Fam., rar) Păsuire, răgaz. – Îngădui + suf. -ință. Vezi definitia »

CONTRACTÚRĂ, contracturi, s. f. Contracție musculară involuntară și persistentă; rigiditate musculară. – Din fr. contracture. Vezi definitia »

LIMFOGRANULOMATÓZĂ s. f. boală contagioasă, virotică, care se manifestă prin proliferarea tumorală a celulelor sistemului limfo-reticular. (< fr. lymphogranulomatose) Vezi definitia »

VÍCTIMĂ s. f. 1. (ant.) animal sau om care era jertfit unei divinități. 2. cel care suferă de pe urma unei nenorociri, care are o durere, o suferință, un accident. (< fr. victime, lat. victima) Vezi definitia »

zoocóră s. f., g.-d. art. zoocórei; pl. zoocóre Vezi definitia »