náie (nắi), s. f. – Navă. Lat. nắvem (Pușcariu 1149; REW 5863), cf. sard. nae, engad., fr. nef, prov., cat. nau, sp. nave. Înv., este dubletul lui navă, s. f., din lat. (sec. XIX). – Cf. naftic, s. m. (navigator), sec. XVI, înv., din mgr. ναυτιϰός, dublet al lui nautic, adj., din fr. nautique și al lui naval, adj., din fr. naval. Vezi definitia »

AMINOACIDURÍE s. f. prezența aminoacizilor în urină. (< fr. aminoacidurie) Vezi definitia »

FONÍE, s. f. (Rar) Calitate a sunetelor limbii rezultată din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate (a sunetelor limbii). – Din fr. phonie. Vezi definitia »

HIPERKALIEMÍE s. f. creștere a cantității de potasiu din sânge; hiperpotasemie. (< fr. hyperkaliémie) Vezi definitia »

DERMOGRAFÍE s.f. Dermografism. [Gen. -iei. / < fr. dermographie]. Vezi definitia »