BANJÓ s. n. instrument muzical cu coarde ciupite, cu cutie de rezonanță din piele, asemănătoare unei mici tobe, și cu un gât foarte lung, utilizat în jaz. (< amer., fr. banjo) Vezi definitia »

BANJÓ s.n. Instrument muzical cu coarde (asemănător chitarei), cu cutia de rezonanță rotundă, făcută din piele, și cu un gât foarte lung. [Pl. -ouri. / < fr. banjo < cuv. american]. Vezi definitia »

jéjo s.f. (reg.) termen de adresare în derâdere. Vezi definitia »

BERMEJO [bermého], rîu în Argentina, afl. dr. al fl. Paraguay; 1.100 km. Izv. din Anzii Bolivieni și străbate C. Gran Chaco, unde se numește și Teuco. În sezonul ploios, traversînd reg. cu soluri roșii, apele sale devin și ele roșii. Vezi definitia »

BANJÓ, banjouri, s. n. Instrument muzical cu coarde, cu corpul rotund, ca o tobă, făcut din piele. – Fr. banjo. Vezi definitia »