CATALEPSÍE s. f. Stare patologică care apare în unele boli psihice și care se caracterizează printr-o rigiditate bruscă a mușchilor și printr-o tulburare a funcțiilor cerebrale. – Din fr. catalepsie, lat. catalepsis. Vezi definitia »

FLEBOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul sistemului venos. [Gen. -iei. / < fr. phlébologie, cf. gr. phleps – venă, logos – studiu]. Vezi definitia »

IZOTIPÍE s. f. proprietate a unor substanțe chimice de a cristaliza în aceleași forme, fără a forma cristale mixte. (< fr. isotypie) Vezi definitia »

NECROFAGÍE s. f. 1. însușire a organismelor necrofage. 2. tendință morbidă, la alienați, de a mânca carne cadaverică. (< fr. nécrophagie) Vezi definitia »

GLICINURÍE s. f. eliminarea glicinei² prin urină. (< fr. glycinurie) Vezi definitia »