DENTÁR, -Ă, dentari, -e, adj. 1. De dinte, al dinților, privitor la dinți. 2. De dentist, care aparține dentistului, privitor la dentist. – Din fr. dentaire, lat. dentarius. Vezi definitia »

POTESTAR (lat. potestas – putere) – [sursa? – CM] noțiune prin care sunt desemnate organele administrative sau instituțiile sociale ce exercită funcții de administrare sau cârmuire în societatea preistorică (primitivă). Vezi definitia »

STATUÁR, -Ă, statuari, -e, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la statui, care ține de sculptarea statuilor. ♦ Ca o statuie; monumental. 2. S. f. Arta statuară (1); (concr.) operă statuară. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. statuaire, lat. statuarius. Vezi definitia »

BOLȚÁR s. n. v. CHEIE (6). (În sintagma) Cheie de boltă (sau de arc) = bolțar, de obicei decorat, situat în punctul cel mai înalt al unei bolți sau al unui arc, având rolul de a încheia construcția și de a susține celelalte bolțare. [DEX '98] Vezi definitia »

CĂRVUNÁR, cărvunari, s. m. (La pl.) Nume dat, prin asociație cu carbonarii italieni, elementelor progresiste care au inițiat, la începutul sec. XIX, în Țara Românească și în Moldova, o mișcare reformatoare, reprezentând interesele boierilor liberali și ale negustorilor; (și la sg.) membru al acestei mișcări. – Cf. it. carbonaro. Vezi definitia »