Definita cuvantului arian
ARIÁN2, -Ă, arieni, -e, s. m. și f. Denumire mai veche dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. ♦ Termen folosit de rasiștii germani din timpul lui Hitler, pentru a denumi pretinsa rasă nordică superioară, pură, ai cărei reprezentanți se considerau fasciștii germani, pretendenți la dominația lumii. [Pr.: -ri-an] – Fr. aryen.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu arian
POSTMERIDIÁN, -Ă adj. De după-amiază. [Pron. -di-an. / cf. fr. postméridien. / < lat. post – după, meridies – amiază]. Vezi definitia »
REȘIȚEÁN, -Ă, reșițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul Reșița. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul Reșița. – Reșița (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »
ciobán (ciobáni), s. m. – Păstor. – Mr. cioban, istr. țoban. Tc. çoban (Roesler 608; Șeineanu, II, 128; Miklosich, Türk, Elem., I, 278; Miklosich, Fremdw., 82; Berneker 159; Lokotsch 1921; Ronzevalle, 77); cf. ngr. τσοπάνης, τσοπάνος, alb. čoban, bg., sb. čoban(in), rut. čaban, pol. czaban, rus. čaban, mag. csobán(y). Cuvînt rar în dialecte. După Weigand, Jb., XVI, 222, intrat în rom. prin intermediul bg., ceea ce nu pare sigur; pentru motivele extinderii sale rom., cf. Caracostea, Mitt. Wien., 98. Pentru formele dialectale din ngr., cf. Höeg 127. Din rom. provin mag. csobán(y) (Edelspacher 12), și posibil rut. și pol. Der. ciobancă, s. f. (păstoriță); ciobăneasă (var. ciobăniță), s. f. (păstoriță); ciobănesc, adj. (de cioban); ciobănește, adv. (ca ciobanii); ciobănos, adj. (rustic, necioplit); ciobăni, vb. (a fi cioban); ciobănime, s. f. (mulțime de ciobani); ciobănie, s. f. (ocupația ciobanului). Vezi definitia »
COTILOIDIÁN, -Ă adj. referitor la un cotil. (< fr. cotyloïdien) Vezi definitia »
BĂCÁN2, băcani, s. m. Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare. [Var.: (reg.) bacál s. m.] – Din tc. bakkal. Vezi definitia »