TIMONERÍE s. f. 1. încăpere pe puntea unei nave, unde se găsește timona și alte aparate necesare manevrării navei. 2. ansamblu de bare, cabluri, paloniere etc. care comandă direcția, frânele etc. într-un vehicul. (< fr. timonerie, it. timoneria) Vezi definitia »

DEVINÁȚIE s.f. v. divinație. Vezi definitia »

MORFOLOGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază forma organismelor vegetale și animale. ◊ Morfologia artei = studiu analitic al formei, al structurii unei opere de artă; morfologie terestră = geomorfologie. 2. Parte a gramaticii care studiază părțile de vorbire și flexiunea lor. [Gen. -iei. / < fr. morphologie, cf. gr. morphe – formă, logos – studiu]. Vezi definitia »

PIREXÍE¹ s. f. denumire generică pentru bolile cu febră. (< fr. pyrexie) Vezi definitia »

ENTERECTOMÍE s.f. Rezecție a unei părți din intestin. [Gen. -iei. / < fr. entérectomie, cf. gr. enteron – intestin, ektome – tăiere]. Vezi definitia »