UDÁ, ud, vb. I. 1. Tranz. A umple, a acoperi, a îmbiba sau a stropi cu apă sau cu alt lichid; a băga, a muia ceva în apă sau în alt lichid; a înmuia (1), a umezi (2). ◊ Expr. A-și uda gura = a bea puțin, pentru a -și potoli setea. A uda prânzul (sau bucatele) = a bea în timpul mesei vin sau alte băuturi alcoolice. (Refl.) A i se uda ochii = a i se umple ochii de lacrimi. 2. Tranz. (Despre ape) A străbate un ținut (pe care îl alimentează cu apă). 3. Refl. (Mai ales despre sugari) A urina pe el (în scutece, în pantaloni). – Lat. udare. Vezi definitia »

BENDA, Julien (1876-1956), scriitor francez. A combătut tendințele de „angajare” a literaturii („Trădarea intelectualilor”). Vezi definitia »

prevalidá, prevalidéz, vb. I refl. (înv.) a se prevala (de ceva), a se folosi, a face uz (de ceva). Vezi definitia »

EXTRĂDÁ vb. tr. a preda, la cerere, pe un infractor statului căruia îi aparține sau care îl revendică. (< fr. extrader) Vezi definitia »

RETROGRADÁ vb. I. tr. a trece pe cineva într-o funcție, într-un grad mai mic decât cel avut înainte. II. intr. (despre echipe sportive) a trece într-o categorie inferioară, în urma rezultatelor slabe obținute în clasament. (< fr. rétrograder, lat. retrogradare) Vezi definitia »