ZIRCÓNIU s. n. Element chimic, metal de culoare cenușie, intermediar între siliciu și aluminiu, care se întrebuințează la fabricarea recipientelor rezistente la temperaturi înalte, a unor oțeluri speciale etc. – Din fr. zirconium. Vezi definitia »

HARMÓNIU s.n. v. armoniu. Vezi definitia »

Ștefan Burghiu s. (peior., înv.) Academia „Ștefan Gheorghiu”, pepiniera activiștilor de partid în perioada dictaturii comuniste din România. Vezi definitia »

BELOIU, Nicolae (1927-2003, n. Ocnița, jud. Dîmbovița), compozitor român. Prof. univ. la București. Lucrări simfonice și camerale („Concert de cameră pentru două viori și violă”, „Clopotele Albei Iulia”, „Septet scenic”). Vezi definitia »

EMONCTÓRIU s.n. Organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. [Pron. -riu. / < fr. émonctoire, lat. emonctorium]. Vezi definitia »