INTERFÁȚĂ², interfețe, s. f. (Electron.) Dispozitiv care convertește semnalele electronice în așa fel, încât două aparate sau sisteme să poată comunica între ele. – Din engl., fr. interface (după față). Vezi definitia »

scándră s.f. (reg.; în expr.) a-i fi scandră = a-i fi scârbă, greață, silă (de ceva); a se sfii, a se rușina (să). Vezi definitia »

UVÚLĂ, uvule, s. f. (Anat.) Omușor. – Din fr. uvule, lat. uvula. Vezi definitia »

superfáță, superféțe, s.f. (înv.) suprafață. Vezi definitia »

REPRIMÁNDĂ s. f. dojană, mustrare severă; aducere la ordine. (< fr. réprimande, it. reprimenda) Vezi definitia »