calcán (calcanuri), s. n. – 1. Scut, pavăză. – 2. Perete fără fereastră. – Var. calcan, s. m. (pește, Rhombus maximus, Rhombus maeoticus). Tc. kalkan (Șeineanu, II, 76; Meyer 169; Ronzevalle 129); cf. ngr. ϰαλϰάνι, bg., alb. kalkan. Sensul 1, care apare de la începutul sec. XVIII (N. Costin), este astăzi înv. Cuvîntul turc are toate sensurile celui rom. Vezi definitia »

BRÂNCUȘIÁN, -Ă, brâncușieni, -e, adj. De Brâncuși, al lui Brâncuși; în maniera lui Brâncuși. [Pr.: -și-an] – Brâncuși (n. pr.) + suf. -ian. Vezi definitia »

MALAHIÁN, malahiéni, s. m. (Var.; înv.) Malahist. (din malahie) Vezi definitia »

joseán (josán), – ă, adj. și s.m. și f.(reg.) 1. (om) care locuiește în partea de jos a unui ținut, a unui sat. 2. (locuitor) din Țara de jos. 3. (fig.) (om) de jos, servitor de rând. Vezi definitia »

CASIAN (sec. 15), copist și miniaturist român. Unul dintre întemeietorii școlii de miniaturiști de la Putna. Vezi definitia »