cardit, -ă, cardiți, -te adj. 1. furat. 2. bătut. Vezi definitia »

AFURISÍT, -Ă, afurisiți, -te, s. m. și f., adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.) (Copil) ștrengar, poznaș. – V. afurisi. Vezi definitia »

NEOBOSÍT, -Ă, neobosiți, -te, adj. 1. Care nu simte oboseală, care nu obosește (niciodată); infatigabil; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate, foarte harnic, foarte activ. 2. (Despre activități, eforturi etc.) Care nu se întrerupe; susținut, continuu. ♦ (Adverbial) Neîncetat. [Pr.: ne-o-] – Ne- + obosit. Vezi definitia »

IZBĂVÍT, -Ă, izbăviți, -te, adj. (Pop.) Scăpat, salvat; mântuit. – V. izbăvi. Vezi definitia »

TEȘMENÍT, -Ă, teșmeniți, -te, adj. (Reg.; adesea substantivat) Buimăcit, încurcat, zăpăcit. ♦ Dezmățat; netrebnic. – V. teșmeni. Vezi definitia »