BANÁN, banani, s. m. Plantă tropicală cu aspect arborescent, cu foi late și lungi în mijlocul cărora cresc, în mănunchiuri, fructe comestibile (Musa paradisiaca și sapientium). – Din banană. Vezi definitia »

HEXÁN s. m. hidrocarbură saturată, cu șase atomi de carbon în moleculă, lichid inflamabil, folosit ca dizolvant. (< fr. hexane) Vezi definitia »

BURIDAN, Jean (c. 1300- după 1358), filozof scolastic francez. Prof. univ. la Paris. Lucrări sub formă de întrebări la operele lui Aristotel („Questiones”). A abordat problema libertății voinței ajungînd la concluzia că este insolubilă din punct de vedere logic (măgarul lui B.). Vezi definitia »

băcán (băcáni), s. m. – Negustor de produse alimentare. – Var. (Mold.), mr., megl. băcal. Tc. bakkal (Șeineanu, II, 31; Lokotsch 189; Ronzevalle 49), de unde și ngr. μπαϰάλης, alb. bakalj, bg. bakal. -L păstrat în dialecte s-a modificat în Munt. și în limba scrisă, prin asimilarea cu cuvintele formate cu suf. -an, ca lipscan, țăran, gardian, sătean. Der. bacalbașe, s. m. (înv., staroste al băcanilor); băcăneasă, s. f. (băcăniță); băcănesc, adj. (de băcan); băcănie, s. f. (prăvălie de produse alimentare; mirodenii, ingrediente); băcănime, s. f. (adunare de băcani); băcăniță, s. f. (nevastă de băcan). Der. sînt normali, cu excepția primului, care imită tc. bakkal baș. Vezi definitia »

JUPÁN, jupani, s. m. Titlu dat în evul mediu, în țările române, celor mai de seamă boieri și dregători; persoană care avea acest titlu. – Din sl. županŭ. Vezi definitia »