GĂÓC, găoáce, s. n. (Var.) Găoace. (cf. găoace) Vezi definitia »

ZBANCIÓC s. n. (Bucov.) Cană (înaltă), urcior (1). (din ucr. zbanočok) Vezi definitia »

răstóc², răstoáce, s.n. (reg.) fluier. Vezi definitia »

URUIÓC, uruioace, s. n. (Pop.) Parte a urzelii de la capătul pânzei, care nu se mai poate țese și care se taie și se aruncă atunci când se scoate pânza din război. [Pr.: -ru-ioc] – Cf. ucr. uryvok, scr. urivak. Vezi definitia »

TOC³, tocuri, s. n. Porțiune mai ridicată de pe partea posterioară a tălpii încălțămintei, care corespunde călcâiului. – Din bg. tok. Vezi definitia »