CLENCI, clenciuri, s. n. (Pop.) 1. Creangă pe ale cărei bifurcații tăiate parțial se pot agăța unele obiecte. 2. Fiecare dintre bifurcațiile coarnelor cerbului. 3. Fig. Pricină, motiv (de ceartă). ♦ Sens ascuns; tâlc, dedesubt. – Din bg. klinče. Vezi definitia »

NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic. Vezi definitia »

cioci¹ s.m. (reg.) 1. (la sg.) câine de curte. 2. (la pl.) chică. Vezi definitia »

PUSNICÍ vb. IV v. pustnici. Vezi definitia »

ipróci adv. (înv.) și celelalte, și așa mai departe, etcaetera. Vezi definitia »