Definita cuvantului buică
BUICĂ, Nicolae (1855-1932, n. Slatina), violonist român. A concertat împreună cu George Enescu (sonata Kreutzer). A ridicat stilul de interpetare lăutărească la cea mai înaltă treaptă prin tehnica flageoletelor și a coardelor duble. Repertoriu clasic și romantic, melodii populare și improvizații personale în stil românesc, romanțe și parafraze.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu buică
PÂNZULÍȚĂ, pânzulițe, s. f. Porțiune de talpă ce îmbracă tocul (înalt) la încălțămintea pentru femei. – Pânză + suf. -uliță. Vezi definitia »
scuturáică s.f. (reg.) soi de struguri timpurii. Vezi definitia »
EBÓȘĂ s.f. Trasarea liniilor generale, a formei unei opere de artă, a unui desen. Eboșa unei statui. Vezi definitia »
lóitră (lóitre), s. f. – 1. (Înv.) Scară lungă și lată, scară de asalt. – 2. Partea laterală a căruței, a dricului etc. Cr., slov. lojtra, din germ. Leiter (Miklosich, Fremdw., 106; Cihac, II, 176), cf. sb. lotra, mag. lajtorja. Vezi definitia »
a băga în aceeași oală expr. a judeca două sau mai multe persoane / chestiuni etc. după aceleași criterii. Vezi definitia »