FORMALÍSM s.n. 1. Orientare în artă, estetică, literatură care rupe forma de conținut, tinzând să supraaprecieze forma operei în dauna conținutului, să considere forma un scop în sine și nu ca expresie a conținutului. 2. Atitudine caracterizată prin respectarea birocratică, strâmtă și superficială a formalităților. ♦ Atitudine de politețe conformistă, protocolară, exagerată. ◊ Formalism etic = respectare pur formală a preceptelor și normelor morale. [Cf. fr. formalisme, it. formalismo, rus. formalizm]. Vezi definitia »

NEOVITALÍSM s. n. curent idealist în biologie care pretinde a se deosebi principial de vitalism, înlocuind vechea „forță vitală” cu noțiuni noi. (< fr. néo-vitalisme) Vezi definitia »

TRADIȚIONALÍSM s. n. atașament față de tradiție. ◊ orientare social-politică și culturală îndreptată spre considerarea nediferențiată, necritică a valorilor tradiției. ◊ tendință, mai ales în planul culturii, de suprasolicitare a elementelor tradiției, înțelese ca valori de sine, fără selecționare critică și fără interpretarea lor prin prisma noilor valori produse de evoluția social-culturală. (< fr. traditionalisme) Vezi definitia »

CATASTROFÍSM s. n. Teorie potrivit căreia toate schimbările din istoria pământului s-ar datora unor catastrofe periodice, urmate de noi acte de creație. – Din fr. catastrophisme. Vezi definitia »

BOTULÍSM s.n. (Med.) Intoxicație gravă, produsă de toxina bacilului botulinic. [< fr. botulisme, cf. lat. botulus – caltaboș]. Vezi definitia »