FLUORESCEÍNĂ s. f. materie colorantă galbenă, care la fluorescență devine verde, extrasă din rezorcină, folosită în hidrografie și în farmacie. (< fr. fluorescéine) Vezi definitia »

píhă, píhe, s.f. (reg.) 1. fulg, puf (de pasăre). 2. scamă. Vezi definitia »

CRUCIȘĂTÚRĂ, crucișături, s. f. (Reg.) Încrucișare. – Din [în]crucișa + suf. -ătură. Vezi definitia »

dubálă (dubeálă), dubéli, s.f. (reg.) 1. tăbăceală, argăseală. 2. materie cu care se tăbăcește; argăseală. 3. ființă mare și leneșă. Vezi definitia »

ETICHÉTĂ s. f. I. 1. bucată mică (de hârtie) care se aplică pe un obiect și pe care se indică conținutul, destinația etc. 2. (fig.) titlu, calitate în care se prezintă cineva sau ceva. 3. (inform.) semn sau ansamblu de semne pentru a identifica o anumită instrucțiune în programul unui calculator; marcă¹ (5). II. ceremonial uzual al curților monarhilor, în relațiile diplomatice etc. ◊ reguli, norme de purtare în raporturile dintre persoane de familie nobilă; norme de politețe. (< fr. étiquette) Vezi definitia »