BEI, bei, s. m. Guvernator al unui oraș sau al unei provincii din fostul Imperiu otoman. ♦ Titlu dat de turci domnilor țărilor românești; p. ext. prinț oriental. – Din tc. bey. Vezi definitia »

CENEI, com. în jud. Timiș, pe Bega Veche; 4.826 loc. (1991). Stație de c. f. Vezi definitia »

macavéi s.f. (reg.) sărbătoare la 1 august: ziua crucii de vară. Vezi definitia »

pițăréi s.m. pl. (reg.) V. pizărei. Vezi definitia »

sărăcéi s.m. pl. (înv.) corp de călăreți în număr de 500 care, împreună cu scutelnicii (v.), formau călărimea Bucureștiului sub căpitanul spătăriei (v.). Vezi definitia »