SECȚIÚNE, secțiuni, s. f. 1. Faptul de a secționa; tăietură, despărțire; (concr.) porțiune tăiată în urma secționării; loc unde s-a făcut o secționare. 2. Suprafață rezultată prin intersecția unui corp solid cu o suprafață (plană sau curbă). ♦ Aria unei secțiuni (2). 3. (Tehn.) Schiță reprezentând suprafața determinată de intersecția unui plan (vertical sau orizontal) cu un sistem tehnic sau cu o piesă. 4. (Mat.) Intersecție a două mulțimi. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. section, lat. sectio, -onis. Vezi definitia »

RETROGRESIÚNE s. f. 1. Mișcare în sens invers celui normal sau general. 2. (Psih.) Act de revenire sau de întoarcere la comportamente și atitudini ce țin de o perioadă depășită a dezvoltării individuale. [Pr.: -si-u-] – Din fr. rétrogression. Vezi definitia »

PROSPECȚIÚNE s.f. Ansamblul cercetărilor efectuate prin prospectare; prospectare. [Var. prospecție s.f. / cf. fr. prospection]. Vezi definitia »

COMPÚNE vb. I. tr. 1. a alcătui, a forma un întreg. 2. a crea, a elabora o operă literară, muzicală etc. II. refl. a consta, a fi alcătuit din... (<lat. componere) Vezi definitia »

DETRACȚIÚNE s. f. 1. detractare. 2. proces de dislocare a blocurilor de rocă sub acțiunea ghețarilor. (< fr. détraction, lat. detractio) Vezi definitia »