prensurá, prensuréz, vb. I refl. (reg.) a se recăsători. Vezi definitia »

PICURÁ, pícur, vb. I. 1. Intranz. și tranz. A cădea sau a face, a lăsa să cadă în picături. ♦ Intranz. impers. A ploua ușor, cu stropi rari. 2. Intranz. Fig. A răsuna, a vibra (încet); a picui. 3. Intranz. (Înv. și reg.; de obicei cu determinările „de somn”, „din picioare”) A moțăi, a picoti. – Din picur. Vezi definitia »

CERNIȘOARA, com. în jud. Vîlcea; 4.074 loc. (1991). Reșed. com. este satul Armășești. Vezi definitia »

DISTRÁ, distrez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A petrece sau a face pe cineva să-și petreacă timpul în mod agreabil; a (se) înveseli, a (se) amuza. 2. Tranz. (Rar) A distrage. – Din fr. distraire. Vezi definitia »

împresurá (împresór, împresurát), vb. – 1. A apăsa, a face presiune. – 2. A copleși, a împovăra, a strînge cu ușa. – 3. A sufoca. – 4. A asedia, a încercui. – 5. A invada, a ocupa. – 6. A asupri, a umili. Probabil din lat. pressus „greutate, apăsare”, al cărui rezultat rom., *pres, nu s-a păstrat. De la pl. său, *presuri, s-a putut forma împresura, ca de la gînduri, îngîndura, sau de la fumuri, înfumura. După Cipariu, Gram., I, 140 (urmat de Pușcariu 792 și DAR), din lat. pressura „apăsare”, prin intermediul unui der. *pressurāre; după Candrea-Dens., 825, din lat. pressōrium, prin intermediul unui der. *impressoriāre; după Koerting 4789, din lat. *impressulāre. – Der. împresurător, adj. (grabnic, presant); împresurătură, s. f. (înv., asuprire; împilare); despresura, vb. (a ridica asediul; a desprinde; a face să înceteze presiunea). Vezi definitia »