INFINÍT, -Ă adj. Care nu are sfârșit, limite; fără margini; nemărginit, nemăsurat. // s.n. (Fil.) Ceea ce nu are limită în spațiu sau în timp. // s.m. (Mat.) Mărime superioară oricărei mărimi date. [Cf. lat. infinitus, fr. infini]. Vezi definitia »

socotit, judecat Vezi definitia »

SPLIT s.n. Piatră dură, spartă mărunt, în îmbrăcăminți rutiere. (din germ. Splitt) Vezi definitia »

ANTIMONÍT s. m. stibină. (< fr. antimonite) Vezi definitia »

ceaurít, -ă, adj. (reg.) amăgit, zăpăcit. Vezi definitia »