ERUDÍT, -Ă adj. Cu cunoștințe vaste; învățat, savant. ♦ (Despre opere științifice) Care arată erudiție, cunoștințe multe și profunde. [Cf. fr. érudit, lat. eruditus – cioplit, instruit]. Vezi definitia »

BORTÍT, -Ă, bortiți, -te, adj. (Reg.) Cu bortă; găurit. ♦ Scorburos. – V. borti. Vezi definitia »

pioncăít², -ă, adj. (reg.) 1. slab, topit (de boală sau de bătrânețe); care este fără putere, fără vlagă; pioncăit. 2. care merge, se deplasează greu. 3. care are vedere slabă. 4. mocoșit, mocăit. Vezi definitia »

lipsit de consistenta,lipsit de strucutra Vezi definitia »

BOCĂNÍT s. n. Acțiunea de a bocăni și rezultatul ei. Vezi definitia »