POLIZAHARÍDĂ s.f. Substanță din clasa hidraților de carbon, obținută prin unirea mai multor molecule de monozaharide. [< fr. polysaccharide]. Vezi definitia »

CITOZÍNĂ, citozíne, s. f. Pirimidină (C₄H₅N₃O) care codează informația genetică în lanțul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic sau al acidului ribonucleic. Cf. adenină, guanină, timină și uracil. (terminolog. științif., pref. cit(o)- + suf. -oz(ă)¹ + suf. -ină (cf. engl. -ine = compus de carbon bazic (sau care conține o bază) azotos < engl. medie -ine, -in < fr. medie și lat.; fr. medie -ine < lat. -īna < fem. al lui -īnus = suf. adjectival); cf. engl., fr. cytosine) [MW, TLF] Vezi definitia »

PROTOAMÍBĂ s.f. Prima formă de amibă, alcătuită dintr-o globulă simplă de albumină, fără nucleu. [Pron. -to-a-. / cf. gr. protos – primul, lat. amoeba – amibă]. Vezi definitia »

vită-ncălțată expr. (peior.) v. vită. Vezi definitia »

ÁNTĂ s. f. pilastru pătrat care prelungește zidurile laterale ale unui edificiu. (< fr. ante) Vezi definitia »