Definita cuvantului armonică
ARMÓNICĂ, armonici, s. f. Acordeon de dimensiuni mai reduse, acționat cu butoane. ◊ Expr. A (se) face armonică = a (se) turti. ♦ Armonică (de gură) = muzicuță (de gură). 2. Mufă de dilatație cu pereți ondulați, montată la conducte, prin care circilă fluide la temperatură înaltă. – Germ. [Zieh]harmonika, [Mund]harmonika.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu armonică
FRIZÚRĂ s. f. coafură, freză3. (< fr. frisure) Vezi definitia »
vălătuceálă (reg., rar) s. f., g.-d. art. vălătucélii; pl. vălătucéli Vezi definitia »
ȚÍBĂ interj. (Reg.) Cuvânt cu care se alungă câinii. – Cf. ucr. ciba. Vezi definitia »
MICOTOXICÓZĂ s. f. intoxicație provocată de unele ciuperci microscopice. (< fr. mycotoxicose) Vezi definitia »
NIMFOMANĂ ciocănitoare, coardă, cordache, curvă, parașută, pocnitoare, rea de muscă. Vezi definitia »