Definita cuvantului armonică
ARMÓNICĂ, armonici, s. f. Acordeon de dimensiuni mai reduse, acționat cu butoane. ◊ Expr. A (se) face armonică = a (se) turti. ♦ Armonică (de gură) = muzicuță (de gură). 2. Mufă de dilatație cu pereți ondulați, montată la conducte, prin care circilă fluide la temperatură înaltă. – Germ. [Zieh]harmonika, [Mund]harmonika.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu armonică
MACHÉTĂ, machete, s. f. Reproducere, de obicei la scară redusă, a unei lucrări de urbanistică, a unei piese tehnice, a unei opere de artă etc. ♦ Text integral sau fragmentar al unei opere (științifice), destinat discuției înainte de publicare. – Din fr. maquette. Vezi definitia »
NEGUȚĂTOREÁSĂ s. f. v. negustoreasă. Vezi definitia »
sulimenitúră, sulimenitúri, s.f. (înv.) 1. fard, dres. 2. cinabru; culoare roșie obținută din cinabru. Vezi definitia »
LÁMPĂ s. f. 1. aparat fix sau portativ care produce lumină. ♦ ~ de radio = tub electronic; ~ fulger = blitz. 2. aparat portativ folosit ca sursă de căldură pentru anumite operații. (< fr. lampe, germ. Lampe, rus. lampa) Vezi definitia »
piță1! interj., s.f. 1. (interj.; pop.; adesea repetat) strigăt cu care se cheamă caprele. 2. s.f. (reg.) capră. Vezi definitia »