Definita cuvantului armonică
ARMÓNICĂ, armonici, s. f. Acordeon de dimensiuni mai reduse, acționat cu butoane. ◊ Expr. A (se) face armonică = a (se) turti. ♦ Armonică (de gură) = muzicuță (de gură). 2. Mufă de dilatație cu pereți ondulați, montată la conducte, prin care circilă fluide la temperatură înaltă. – Germ. [Zieh]harmonika, [Mund]harmonika.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu armonică
polégniță (-țe), s. f. – Brumă; polei. – Var. polejniță, poleghiță, polighiță, poliviță. Sb., cr. poledica (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Tiktin). În Trans. Vezi definitia »
obádă (obézi), s. f. – 1. Bandaj de jantă. – 2. Pl. Fiare, cătușe; piedică la cal. – Var. obeadă, (pl.) obede. Pare să rezulte din confuzia sl. obedu, obodu „cerc” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 218; Graur, BL, III, 38) cu sl. obęzu „legătură”, din obęzati „a lega” (după Byhan 322, din sb. obvez „legătură”); pentru primul sens, cf. pol., rus. obod „obadă”. Este dubletul lui obod, s. n. (Olt., lanț, cătușă; cerc de sită; cerc care mărginește piatra morii; Banat, copaie săpată într-un singur trunchi de arbore), din sb. obod. – Der. obăda (var. obeda), vb. (a pune obadă); obădat, adj. (reniform); obezi, vb. (înv., a încătușa, a fereca). Vezi definitia »
XANTOMATÓZĂ s. f. proces distrofic care determină formarea de xantoame. (< fr. xanthomatose) Vezi definitia »
TELECINEMATÉCĂ s. f. 1. Arhivă de filme a televiziunii. 2. Emisiune de televiziune în care se prezintă filme artistice din telecinematecă (1). – Din fr. télécinémathèque. Vezi definitia »
MACÉTĂ s.f. Cuțit folosit la tăiatul trestiei de zahăr în America tropicală. [< sp. machete]. Vezi definitia »