Definita cuvantului armonie
ARMONÍE1, armonii, s. f. 1. Potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg; acord, concordanță. ♦ Bună înțelegere. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie). ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură. 2. Concordanță fonică între sunetele unui acord. ♦ Parte a teoriei muzicii care studiază acordurile în compoziție. – Fr. harmonie (lat. lit. harmonia).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu armonie
odobáie, odobắi, s.f. (pop.) 1. trunchi scobit (știubei) în care se opăresc rufele. 2. (fig.) namilă, monstru. 3. car pentru cărat snopii la arie. Vezi definitia »
creatie proprie Vezi definitia »
PILORECTOMÍE s.f. Rezecție a pilorului. [< fr. pylorectomie]. Vezi definitia »
FILANTROPÍE s. f. acțiune de binefacere (față de săraci). (< fr. philanthropie, gr. philanthropia) Vezi definitia »
DISRÚPȚIE s. f. deschidere bruscă a unui circuit electric. (< fr. disruption) Vezi definitia »