Definita cuvantului armură
ARMÚRĂ, armuri, s. f. 1. Totalitatea obiectelor de apărare făcute din oțel, menite să protejeze corpul unui războinic în evul mediu. 2. Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură într-o țesătură. 3. Înveliș protector de cablu electric. – Fr. armure.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu armură
SĂPĂLÚGĂ, săpălugi, s. f. (Rar) Săpăligă. – Sapă1 + suf. -ălugă. Vezi definitia »
OLÍVĂ s.f. 1. (Rar) Măslină. 2. Obiect având forma unei măsline. ♦ Piesă folosită în fonetica experimentală, care se introduce în nas pentru a se înregistra suflul nazal. 3. (Arhit.) Ornament de formă alungită asemănător unei măsline. 4. Formație anatomică proeminentă și rotunjită. ♦ Proeminență rotunjită situată în partea superioară și laterală a bulbului rahidian. [< fr. olive, germ. Olive, lat. oliva – măslină]. Vezi definitia »
ÁNTĂ s. f. pilastru pătrat care prelungește zidurile laterale ale unui edificiu. (< fr. ante) Vezi definitia »
ȘERBETÉLNIȚĂ, șerbetelnițe, s. f. Vas în care se fierbe șerbetul. – Șerbet + suf. -elniță. Vezi definitia »
țấpă s.f. (reg.) un dans popular. Vezi definitia »