MEDITÁȚIE, meditații, s. f. 1. Reflectare, cugetare adâncă; meditare, reflecție. 2. Specie a genului liric, cuprinzând reflecții despre condiția umană. 3. Pregătire a lecțiilor, a examenelor cu un meditator; lecție particulară dată de un meditator; preparator (3). ◊ (Sală de) meditație = sală într-un internat unde elevii își pregătesc lecțiile. ♦ Perioadă de timp, în afara orelor de curs, în care elevii (dintr-un internat) își pregătesc temele. – Din lat. meditatio, fr. méditation. Vezi definitia »

MIZANTROPÍE s. f. neîncredere, dispreț, ură față de oameni; tendință patologică de a evita societatea. (< fr. misanthropie) Vezi definitia »

BARIMETRÍE s. f. Determinare aproximativă a greutății animalelor vii prin calcularea dimensiunilor corpului și organelor lor. – Din fr. barymétrie. Vezi definitia »

jegájnie (jigájnie), jegájnii (jigájnii), s.f. (reg.) unealtă de pescuit, în formă de plasă care are la capete câte o prăjină. Vezi definitia »

magazie de alimente in camerele din penitenciare Vezi definitia »