Definita cuvantului arneu
ARNÉU, arneie s. n. (Reg.) Acoperiș la căruțele țărănești, făcut din cercuri de lemn acoperite cu rogojini sau cu pânză groasă; coviltir. – Magh. ernyö.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu arneu
defteréu (-éi), s. m. – Dirijor de cor (de biserică) de grad inferior. Ngr. δευτερεύων „de mîna a doua” (Tiktin). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »
MILIÉU s. n. obiect de pânză sau dantelă care se așază pe o masă sau pe o altă mobilă ca ornament. (< fr. milieu) Vezi definitia »
VECÉU s. n. v. vece2. Vezi definitia »
VIOLACÉU, -ÉE I. adj., s. n. (de) culoare care bate în violet, cu nuanțe de violet. II. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, erbacee: micșuneaua. (< fr. violacé/es/, lat. violaceus) Vezi definitia »
PLANȘÉU s.n. 1. Element de construcție făcut de obicei din beton armat, care separă două etaje ale unei clădiri, care alcătuiește partea pe care se circulă a unui pod etc. ♦ Planul inferior al unei cavități subterane. 2. (Anat.) Perete musculos care delimitează la bază o cavitate. [Pron. -șeu, pl. -ee, -uri. / cf. fr. plancher]. Vezi definitia »