Definita cuvantului aromă
ARÓMĂ, arome, s. f. Emanație a unor substanțe plăcut mirositoare (și cu gust plăcut); miros tare și plăcut; mireasmă, parfum. [Var.: (înv.) aróm s. n.] – Fr. arome (lat. lit. aroma).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu aromă
ÎNCHEGĂTÚRĂ, închegături, s. f. (Rar) Închegare; (concr.) locul unde se îmbină două obiecte sau două părți ale unui obiect. – Închega + suf. -ătură. Vezi definitia »
DIÓPTRICĂ s.f. Parte a opticii care studiază refracția luminii. [Gen. -cii. / < fr. dioptrique, cf. gr. dioptrikos < dia – prin, ops – ochi]. Vezi definitia »
súrlă (-le), s. f. – 1. Trompetă, goarnă. – 2. Rîtul porcului. – 3. Grămadă de lemne așezată în formă de piramidă. – 4. Colibă de formă conică. – Var. 2 zurnă. Mr. surlă, zurnă, megl. surlă. Tc. surna, zurna (per. surna, cuman. suruna), prin intermediul sl., cf. sb., cr. surla „flaut”, pol. surma, rus. surna (Miklosich, Fremdw., 128; Cihac, II, 381; Șeineanu, II, 331; Lokotsch 1952), ngr. ζουρνᾶς, σούρλα, bg. zurla „rît”, alb. zurnë. Formele cu l (ngr., bg., sb.) ar putea proveni din rom., cf. Candrea, Elemente, 403. – Der. surlar (var. surlaș, surmaci, sîrmaci), s. m. (trompetist, cîntăreț din surlă), ultimele var. direct din tc. Vezi definitia »
flocoșíță s.f. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »
ZÁRZĂLĂ s. f. (Var.) Zarzără. Vezi definitia »