SNÁMĂ, snáme, s. f. Pocitanie; monstru. (din sb. znamenje = semn, semnal; dublet al lui znamenie, znamăn și znamen) Vezi definitia »

crámă (cráme), s. f. – 1. Cîrciumă, bodegă. – 2. Depozit de vinuri. – 3. Clădire unde se tescuiesc strugurii, cu toate dependințele. Germ. Kram „han”, prin intermediul sb. krama „cămară”, sau a pol. kram „han” (Cihac, II, 80). Vezi definitia »

FOSFOCREATÍNĂ s. f. compus organic cu rol important în contracția musculară; fosfagen. (< engl. phosphocreatine) Vezi definitia »

ALCHÍNĂ s.f. Hidrocarbură aciclică nesaturată și cu o triplă legătură în moleculă. [< germ. Alkine]. Vezi definitia »

REZILIÉNȚĂ s. f. Mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin șoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic consumat pentru ruperea la încovoiere, prin șoc, a unei epruvete și aria secțiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă. [Pr.: -li-en-] – Din fr. résilience. Vezi definitia »