PLEÁTĂ, plete, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Părul capului lăsat să crească până pe umeri sau să atârne pe spate (împletit în cozi); p. ext. păr (nearanjat, necoafat). 2. (Reg.) Mănunchi de fuior. – Din sl. pletŭ. Vezi definitia »

MEDULOCULTÚRĂ s. f. metodă de diagnostic în bolile infecțioase, constând din cultivarea germenilor din măduva osoasă. (< fr. médulloculture) Vezi definitia »

CARDIOÍDĂ s.f. Curbă descrisă de un punct al unui cerc care se rostogolește fără alunecare pe un cerc fix exterior și de aceeași rază. [Pron. -di-o-i-. / < fr. cardioïde, cf. gr. kardia – inimă, eidos – formă]. Vezi definitia »

MÚFĂ s.f. 1. Bucată scurtă de țeavă cu filet interior, care servește la îmbinarea a două țevi; manșon (2). 2. Tub de metal deschis la capete cu care se fixează capsa unui fitil. [< germ. Muffe]. Vezi definitia »

hastură, hasturi s. f. (înv.) prostituată. Vezi definitia »