RECLAMÁ vb. tr. 1. a cere, a pretinde insistent ceva (pe baza unui drept); a revendica. 2. (fig.) a face necesar, a necesita; a impune. 3. a pârî, a denunța, a face o reclamație contra cuiva. (< fr. réclamer, germ. Reklame) Vezi definitia »

LĂCRĂMÁ² vb. I. v. reclama. Vezi definitia »

a se alege cu izma expr. (intl.) a nu avea niciun câștig; a avea de pierdut Vezi definitia »

ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. Vezi definitia »

DEZARIMÁ vb. tr. a scoate mărfurile din locul unde sunt stivuite în magaziile navei. (< fr. désarrimer) Vezi definitia »